O Lumină În Inima Tenebrelor. Amy BlankenshipЧитать онлайн книгу.
ca Kyoko sÄ-l protejeze... Toya Èi-a pierdut voinÈa de a lupta. Hyakuhei Ètia asta înainte de începerea luptei.
Mâhnirea lui Toya îi încinsese mintea... nerÄbdÄtor. DacÄ ar fi aÈteptat doar... încÄ câteva clipe. Kyou ar fi putut sÄ-l salveze. TristeÈea atârna pe fiecare silabÄ, pe mÄsurÄ ce Kotaro Èterse furios lacrimile care, în tÄcere, îi brÄzdaserÄ Ã®n jos obrajii.
â Am vrut sÄ-i salvez pe amândoi... Kyoko, durerea trupului sÄu slÄbit a fost prea mult pe mÄsurÄ ce îÈi închidea ochii albaÈtri strÄlucitori Èi se pierdea în neantul în care ar fi ameliorat durerea pentru o perioadÄ scurtÄ de timp.
Kamui dÄdu din cap în timp ce ridicÄ corpul fÄrÄ vlagÄ al lui Kotaro Èi îl purtÄ. â Ai fÄcut destul. OdihneÈte-te acum. â Èopti el. E rândul meu sÄ fac izbÄvirea.
Capitolul 2
Ãn ceasul dinaintea zorilor, Kamui se ridicÄ deasupra unui mormânt nemarcat. Cei doi bÄrbaÈi care stÄteau pe fiecare parte a lui erau tot ce fusese lÄsat. Ãl urmÄri pe Shinbe ca sÄ-Èi foloseascÄ puterile telechinetice sÄ scoatÄ pÄmântul din mormântul lui Toya Èi sÄ-l lÄrgeascÄ suficient pentru douÄ cadavre.
Shinbe Èi Kotaro aveau acum aceeaÈi expresie... tristeÈe Èi putere încÄpÄÈânatÄ. Kamui Ètia cÄ Ã®ncercau sÄ rÄmânÄ puternici pentru el, dar putea sÄ vadÄ prin melancolia pe care Èi-o ascundeau ambii.
ToÈi se uitau la mormânt... realitatea dureroasÄ cÄ s-au scufundat. Lucrurile nu trebuiau sÄ se termine astfel... partea bunÄ se presupune cÄ nu trebuia sÄ piardÄ... sau sÄ moarÄ. Shinbe i-a ajutat sÄ ia o decizie referitor la ce sÄ facÄ. Recuperând corpul lui Kyoko, au adus-o la mormântul unde Kyou Èi-a pus fratele Èi i-a îngropat împreunÄ.
Toya ar fi vrut aÈa... era singurul lucru pe care l-a simÈit drept.
Kamui fusese incapabil sÄ transporte corpul lui Kyoko la locul mormântului, odatÄ ce l-au gÄsit. Sângele din jurul ei nu era ceea ce îl deranja. A fost pur Èi simplu sfâÈietor sÄ vezi pe cineva atât de bun Èi de pur, odatÄ ce posedÄ atât de multÄ luminÄ Ã®nÄuntrul ei încât sÄ te doarÄ ochii sÄ te uiÈi... întinzându-se acolo în întuneric, cu ochii deschiÈi Èi nevÄzuÈi.
SimÈind Èocul lui Kamui Èi vÄzându-i mâinile tremurând, Kotaro intrase Èi o ridicÄ cu iubire în braÈe, încercând din greu sÄ ignore rigiditatea membrelor, aÈa cum o fÄcea el. Nu putea simÈi nimic el, cu excepÈia mâniei Èi a tristeÈii din acel moment. DacÄ ar fi lÄsat restul în... cât de mult a iubit-o, genunchii l-ar fi rÄsturnat... durerea cântÄrea atât de mult în el.
VÄzând privirea pe faÈa lui Kamui era suficient pentru a-l ajuta sÄ-Èi controleze propriile emoÈii... de asemenea, l-a ajutat sÄ intre pe acea amorÈire. Kamui nu era om Èi nici creaturÄ... ceea ce a fost vreodatÄ... inima lui s-a zdruncinat. Kotaro a hotÄrât sÄ-Èi facÄ treaba sÄ-l urmÄreascÄ de acum înainte, chiar dacÄ bÄiatul probabil cÄ nu avea nevoie de asta.
Kamui Èterse din ochi urmele de lacrimi, încercând sÄ fie puternic ca Èi Kotaro Èi Shinbe. PÄrul sÄu violet, nedomesticit, se învârtea în vânt când se uita la pÄmântul proaspÄt întors. El Èi-a scos propria hainÄ Èi i-a înfÄÈurat cu blândeÈe în ea, pentru a spori puterea vrÄjii pe care urma sÄ o arunce.
Ãnchinându-Èi ochii strÄlucitori, îÈi împleti degetele împreunÄ, în timp ce aripile iluminate izvorâserÄ din spate într-o fluturare de pene. Ele au strÄlucit în culori atât de intense, ce erau necunoscute ochiului uman.
Shinbe Èi Kotaro au fÄcut amândoi un pas înapoi înspÄimântaÈi, înÈelegând brusc ce a fost Kamui. Cuvântul înger plutea pe buzele lor, dar pÄrea atât de trist. Ca un înger cu o inimÄ zdrobitÄ... un înger cÄzut.
Cu degete blânde, Kamui scoase o panÄ de pe aripa sa dreaptÄ Èi îÈi Èinea mâna cu palma în sus. Expresia tristÄ Èi liniÈtitÄ de pe faÈa lui nu ÈovÄia. Ochii i-au strÄlucit cu o licÄrire de speranÈÄ, în timp ce el a scos repede pana ascuÈitÄ Ã®n palmÄ, cauzând o tÄieturÄ superficialÄ. Lichidul purpuriu se strângea în palmÄ Èi Kamui îÈi închise încet pumnul peste el, înainte de a se apropia de mormântul nemarcat. PicÄturile sacre ale sângelui vieÈii sale au cÄzut pe pÄmânt, fÄcând ca solul sÄ strÄluceascÄ de o putere albastrÄ electricÄ nepÄmânteanÄ. Shinbe Èi Kotaro puteau doar sÄ stea Èi sÄ priveascÄ sub Èoc în timp ce acest lucru avea loc. Nu îndrÄzneau sÄ se miÈte de teamÄ de a deranja ritualul pe care îl conducea Kamui. Ambii au înÈeles cÄ au fost martori la ceva incredibil Èi, fÄrÄ Ã®ndoialÄ, nu-l vor mai vedea niciodatÄ.
Chiar aerul din jurul lui Kamui se porni într-un vârtej care îl înconjura într-o luminÄ albastrÄ fluorescentÄ. Vocea lui cu ecou a lÄsat buzele sÄ parÄ mai bÄtrâne Èi mai înÈelepte decât le-a avut vreodatÄ Ã®n amintirilor lor. Un sunet înfricoÈÄtor a ricoÈat peste cer, care-l purta kilometri, fÄcând tot sÄ fie auzit încÄ cu respectul puterii sale.
â O mie de ani va dura...
De data aceasta vom respecta pentru binele vostru...
Când se scurge sângele unui gardian...
Este timpul ca aceastÄ profeÈie sÄ se împlineascÄ...
Numai atunci douÄ suflete se vor revigora
Aducându-le în luminÄ...
ÃndrÄznind sÄ lupte cu magia întunecatÄ a nopÈii...
Cu aceastÄ promisiune, noi nemuritorii vom lua arme...
Protejându-i pe cei renÄscuÈi de alte rÄni...
Ãn mâinile de piatrÄ Èi de marmurÄ pe duÈmanul nostru îl vom da...
Singura dorinÈÄ pe care o doreÈte... în luminÄ sÄ trÄiascÄ.
Pe mÄsurÄ ce vortexul îl înconjura pe Kamui, o panÄ strÄlucitoare de la fiecare aripÄ iluminatÄ se pierdu Èi izbucni înainte în interiorul ciclonului... întorcându-se ca douÄ pumnale mici pentru a trage drept în jos, aterizând pe mormânt. Penele strÄlucitoare au rÄmas blocate în solul moale pentru câteva scurte momente înainte de a se scufunda în pÄmânt pentru a fuziona cu sufletele prietenilor sÄi.
Genunchii lui Kamui au lovit pÄmântul când vraja s-a dispersat, trimiÈând o undÄ de Èoc în toate direcÈiile. â PânÄ ne vom întâlni din nou, Kyoko... Toya, Èopti Kamui, simÈind cÄ singurÄtatea se apropie de el. â Poate viaÈa viitoare va fi într-un timp mai bun Èi mai strÄlucitor.
Shinbe rÄmase tÄcut alÄturi de el, fÄrÄ sÄ vrea altceva decât sÄ verse lacrimi el însuÈi,