Soarta Dragonilor . Морган РайсЧитать онлайн книгу.
spatele ei a ieșit hangiul, încruntat, încă ștergându-se de sângele din nas. Fata a mers înainte ezitant, înconjurată de aceste femei mai în vârstă, spre Erec, și a făcut o reverență când a ajuns aproape. Erec s-a ridicat, în picioare în fața ei, și la fel au făcut mai mulți oameni din anturajul Ducelui.
"Domnul meu", a spus ea, vocea ei ușoară, dulce, umplând inima lui Erec. "Te rog, spune-mi ce-am făcut să te jignesc. Nu știu ce este, dar îmi pare rău pentru tot ce am făcut care să justifice prezența suitei Ducelui."
Erec zâmbi. Cuvintele ei, limbajul ei, sunetul vocii ei – toate l-au făcut să se simtă reîmprospătat. El nu ar fi vrut ca ea să se oprească din vorbit.
Erec s-a întins și i-a atins bărbia cu mâna, ridicând-o până când ochii ei blânzi i-au întâlnit pe ai lui. Inima lui a început să bată mai repede pe măsura ce se uita în ochii ei. Era ca și cum s-ar fi pierdut într-o mare de albastru.
"Doamna mea, nu ați făcut nimic care să mă ofenseze. Nu cred că veți fi vreodată în stare să mă ofensați. Nu vin aici din furie, ci din iubire. Din momentul în care v-am văzut, nu am fost în stare să mă gândesc la nimic altceva. "
Fata arăta amețită, și imediat a coborât ochii în pământ, clipind de mai multe ori. Ea își sucea mâinile, arătând nervoasă, copleșită. În mod clar nu era obișnuită cu așa ceva.
"Vă rog doamna mea, spuneți-mi. Care vă este numele?
"Alistair," răspunse ea, cu umilință.
"Alistair," repetă Erec, copleșit. Acesta era cel mai frumos nume pe care îl auzise vreodată.
"Dar eu nu știu la ce v-ar folosi să să-l știți", a adăugat ea, încet, încă privind podeaua. "Sunteți un nobil. Iar eu sunt doar o slujitoare."
"Ea este servitoarea mea , mai exact," a spus hangiul, pășind înainte, obraznic. "Ea îmi este aservită mie. A semnat un contract cu ani în urmă. Șapte ani este ceea ce a promis. În schimb, îi dau casă și mâncare. Ea este aici de trei ani. Deci, vedeți, acest lucru este o totală pierdere de timp. Ea este a mea. E în proprietatea mea. Nu o luați pe asta de aici. Ea este a mea. Mă înțelegeți?"
Erec a simțit pentru hangiu o ură mai mare decât orice a simțit vreodată pentru un om. O parte din el se gândea să tragă sabia și să-l înjunghie în inimă, ca să termine cu el. Dar oricât de mult poate ar fi meritat-o bărbatul, Erec nu dorea să încalce legea Regelui. La urma urmei, acțiunile sale se reflectau asupra regelui.
"Legea Regelui este legea Regelui", i-a zis Erec, ferm, omului. "Nu intenționez să o încalc. Astea fiind spuse, mâine încep turnirurile. Si eu am dreptul, ca orice bărbat, să îmi aleg mireasa. Și să fie cunoscut aici și acum că o aleg pe Alistair."
Un icnet s-a răspândit în cameră, toată lumea întorcându-se unul spre celălalt, șocați.
"Asta bineînțeles," a adăugat Erec, "dacă ea consimte."
Erec s-a uitat la Alistair, cu inima bătând să-i sară din piept, în timp ce ea continua să își țină fața coborâtă spre podea. El a putut vedea că ea roșea.
"Sunteți de acord, doamna mea?", a întrebat el.
Camera a tăcut.
"Domnul meu", a spus ea încet, "nu știi nimic despre cine sunt, de unde sunt, de ce sunt aici. Și mă tem că acestea sunt lucruri pe care nu pot să vi le spun."
Erec privi înapoi, nedumerit.
"De ce nu mi-ai putea spune?"
"De la sosirea mea nu le-am spus nimănui, niciodată. Am făcut un jurământ."
"Dar de ce?" a presat el, atât de curios.
Dar Alistair doar își ținea privirea în jos, tăcută.
"Este adevărat," interveni una dintre servitoare. "Asta nu ne-a spus niciodată cine este. Sau de ce este aici. Refuză să o facă. Am încercat ani de zile."
Erec era profund nedumerit de ea – dar asta doar adăuga la misterul ei.
"Dacă eu nu pot ști cine ești, atunci nu voi ști", a spus Erec. "Îți respect jurământul. Dar asta nu va schimba afecțiunea mea pentru tine. Doamna mea, oricine ai fi, dacă va fi să câștig aceste turniruri, atunci vă voi alege ca premiul al meu. Voi, dintre toate femeile din tot acest regat. Eu vă întreb din nou: sunteți de acord?"
Alistair ținea ochii fixați pe podea, și, cum Erec o privea, i-a văzut lacrimile curgându-i pe obraji.
Dintr-o dată, ea s-a întors și a fugit din cameră, închizând ușa în spatele ei.
Erec stătea acolo, cu ceilalți, în tăcerea uimită. Nu prea știa cum să interpreteze răspunsul ei.
"Vedeți voi acum, vă pierdeți timpul, și pe al meu", a spus hangiul. "Ea a spus nu. Dispari de aici atunci."
Erec se încruntă înapoi.
"Ea nu a spus nu," interveni Brandt. "Ea nu a răspuns."
"Ea are dreptul să-și acorde timp de gândire", a declarat Erec, în apărarea ei. "La urma urmei, sunt o mulțime de lucruri de luat în considerare. Nici ea nu mă cunoaște."
Erec stătea acolo, dezbătând ce să facă.
"Voi sta aici în seara asta", a anunțat în cele din urmă Erec. "Să-mi dai o cameră aici, mai jos pe hol de a ei. De dimineața, înainte de a începe turnirurile, o voi întreba din nou. Dacă ea consimte, și dacă voi câștiga, ea va fi mireasa mea. Dacă este așa, voi răscumpăra contractul ei de servitute de la tine, și ea va pleca de aici cu mine."
În mod clar hangiul nu-l dorea pe Erec sub acoperișul lui, dar nu îndrăznea să spună nimic; așa că s-a întors și a ieșit furtunos din cameră, trântind ușa în urma lui.
"Sunteți sigur că doriți să stați aici?", a întrebat Ducele. "Întoarceți-vă la castel cu noi."
Erec a dat din cap, grav.
"Nu am fost niciodată mai sigur de ceva în viața mea."
CAPITOLUL OPT
Thor s-a prăbușit prin aer, plonjând, căzând cu capul înainte în apele agitate ale Mării de Foc. El a intrat și s-a scufundat, a fost acoperit complet, și a fost surprins să simtă că apa era fierbinte.
Sub suprafață, Thor și-a deschis ochii pentru scurt timp – și și-a dorit să nu o fi făcut. El a surprins fragmente de tot felul de creaturi marine ciudate și urâte, mici și mari, cu fețe neobișnuite și grotești. Acest ocean mișuna cu ele. El se rugă să nu-l atace înainte de a putea ajunge în siguranță la barcă.
Thor a ieșit la suprafață cu un icnet, și s-a uitat imediat după băiatul care se îneca. L-a reperat tocmai la timp: se zbătea, scufundându-se, iar în câteva secunde, cu siguranță s-ar fi înecat.
Thor a întins mâna, l-a apucat din spate de umăr, și a început să înoate cu el, ținând capetele amândurora deasupra apei. Thor a auzit un schelălăit și un scâncet, și cum s-a întors, a fost șocat să îl vadă pe Krohn: trebuie să fi sărit după el. Leopardul înota alături de el, dând din labe spre Thor, scheunând. Thor se simțea groaznic pentru că Krohn era în asemenea pericol – dar mâinile lui erau pline și nu putea face mare lucru.
Thor a încercat să nu se uite în jurul lui, la apele fierbând roșii, la creaturile ciudate care ieșeau la suprafață și dispăreau peste tot în jurul lui. O creatură urâtă ca aspect, violetă, cu patru brațe și două capete, ieși la suprafață în apropiere, șuieră la el, apoi se scufundă, făcându-l pe Thor să tresară.
Thor s-a întors și a văzut barca cu vâsle la vreo douăzeci de metri mai departe, și a înotat spre ea frenetic, folosind un braț și picioarele, trăgându-l pe băiat. Băiatul țipa și dădea din mâini, rezistând, iar