Toate Femeile Îl Iubesc Pe Coventry. Dawn BrowerЧитать онлайн книгу.

      Lady Abigail Wallace își contemplă rochia albă insipidă și se încruntă. Singura culoare care i s-a permis să poarte era o eșarfă safir în jurul taliei, dar nu făcea rochia cu mult mai atrăgătoare. Cel puţin culoarea eșarfei i se asorta cu ochii. Dar albul îi făcea pielea să pară bolnăvicioasă. Avea pielea albă și fața presărată cu pistrui. Nu putea fi confundată cu o domnişoară engleză albă, mai ales cu părul ei izbitor roşu.

      De ce se lăsase convinsă de tatăl ei să-și facă vacanţa în Londra? Nu avea nimic de oferit ce nu putea găsi acasă -în Scoţia. Ce avea dacă găsea un bun lord scoțian drept soţ? Moşia familiei era la șes și tatăl ei se identifica mai mult cu fraţii lor englezi decât cu scoțienii din munţi, dar Abigail mai degrabă ar fi căutat în Edinburgh.

      ─ Nu te mai foi atât, rosti în şoaptă printre dinţi sora ei, Belinda. Accentul ei scoțian era evident chiar și în tonul urâcios scăzut. Nimeni nu te va invita la dans cu atitudinea ta.

      Dorea să răspundă că nu ar deranja-o deloc. Nu era interesată de nici unul dintre domni. Tot ce își dorea era să supravieţuiască sezonul și să meargă acasă. Când se va întoarce acasă necăsătorită tatăl ei va trebui să fie de acord cu un sezon în Edinburgh. Doar își dorea fiica cea mai mare căsătorită. Belindei i-ar permite mai multe sezoane. Ea era o adevărata frumuseţe și va aduna mulți pretendenţi. Sora sa avea un păr blond minunat și ochii albastru deschis. Se asemăna mai mult cu o doamnă engleză și absolut deloc cu Abigail. Belinda semăna cu mama lor născută engleză, Abigail moștenise părul roşcat al tatălui ei. Și asta nu era tot ce moștenise de la el. Temperamentul ei era un rezultat direct al sângelui scoțian. Ea nu s-ar fi integrat niciodată în societatea politicoasă. Abigail nu agrea bufonii, și majoritatea dandilor prezenţi se încadrau în această categorie.

      ─ Nu-ți face griji, soră dragă, spuse Abigail. Sunt o grămadă de domni cu ochii pe tine. Nu va dura mult până când unul va fi suficient de curajos să te invite la dans. Și acesta era adevărul. Mai mulți domni se uitaseră în direcţia lor, dar privirile lor întotdeauna rămâneau un pic mai mult la Belinda. Abigail împlinise douăzeci și unu de ani înainte ca ele să plece pentru Londra. Belinda era cu trei ani mai tânără decât ea. Amândouă ar fi trebuit să fie deja logodite dar, după moartea mamei lor, tatăl lor sa codit să le lase să plece. Acum era hotărât ca amândouă să-și găsească un soţ, după cum trebuia, în opinia lui. Abigail ar fi vrut să-i spună unde să-și pune ideile despre căsătorie, și nu era un loc frumos.

      ─ Probabil, sora ei răspunse. Dacă ți-ai opri privirile chiorâșe spre ei poate ar face efortul. Sora ei sa uita la ea cu o privire încruntată pe chipul ei minunat. Poate că tu nu aspiri să te căsătorești cu un gentleman bogat, dar eu da. Nu mă poți priva de asta.

      O tulburare sa stârnit în salonul aglomerat. Cu toții s-au întors să se uite spre intrare. Cineva important trebuie să fi sosit dacă i-a făcut pe toți să se oprească și să se uite cu anticipare. Abigail ar fi dorit să spună că nu-i pasă, dar curiozitatea se stârnise chiar și în ea. Cine ar putea să sosească care a stârnit atât de multă atenție. Multe dintre doamne au început să șușotească printre evantaie și aproape chiuiau de entuziasm. Își făcea oare apariția prințul Regent însuși? Nu se putea gândi la altcineva care să creeze această senzație.

      Unul dintre servitorii familiei Loxton deschise uşile de deasupra lungii scări și anunţă, „Contele şi Contesa de Harrington.” Un bărbat înalt, cu părul negru și o frumoasă femeie diafană cu părul blond argintiu coborâră scările. Apoi, i-a urmat un bărbat. Bărbatul i-a capturat atenția. Era frumos -dacă un bărbat ar putea fi descris așa. O frumuseţe distinctă care i-a tăiat răsuflarea. Avea pomeții înalţi și nişte buze care cereau să fie sărutate cum nu mai văzuse la un mascul de înaltă clasă. Părul său negru era de culoarea cerului noaptea și dintr-o dată s-a aflat curioasă despre nuanța ochilor lui. Bărbatul nu a fost anunţat, dar părea să fie persoana pe care toată lumea o aștepta. Își ţineau răsuflarea în timp ce el mergea în spatele contelui şi a contesei. Cine era?

      – Oh e minunat, şopti sora ei. Cine crezi că este?

      – N-am nici cea mai vagă idee, spuse ea. De-abia le ieşeau cuvintele.

      ─ Poate că ar trebui să aflăm.

      ─ Cum? Belinda ridică din sprâncene. Nu avem contacte să aflăm și escorta noastră nu ne poate fi de mare ajutor. Făcu un gest spre matroana care le însoțise. Sforăia pe o canapea din apropiere fără a-i păsa ce făceau domnițele ce avea în grijă. Nu cum că Abigail și Belinda făceau ceva. Nimeni nu le invitase la dans sau încercase să vorbească cu ele. Erau debutante de-abia ieşite în societate. Nu avea inima să-i spună Belindei că probabil nu vor ieși de acolo cu soți. Belinda oricum avea şanse mai mari. Poate că data următoare Abigail ar trebuie să rămână acasă și filfizonii ar fi mai confortabili să se apropie de sora ei.

      ─ Hai să ascultăm un pic ce zic doamnele. Toate par să-l iubească, răspunse Abigail. Sunt destul de captivate de prezența lui. Nu le învinovățea. Bărbatul chiar ere minunat de privit, dar ele ar trebui să se controleze puțin. El le ignora clar pe toate pentru că ştia că are atenţia lor. A fost atunci când și-a dat seama că era la fel de vanitos precum frumos. Asta însemna că aștepta ca femeia să alerge la el. Poate că Abigail îl găsea atrăgător, dar refuza să fie marioneta oricărui bărbat.

      ─ Ar putea fi un pretendent bun pentru tine.

      ─ Crezi? A spus Belinda în timp ce și-a înclinat capul. Pare chiar mai puţin probabil să-mi acorde atenție decât oricare din restul gentlemenilor.

      Abigail nu i-a răspuns. Era prea ocupată încercând să asculte conversaţia dintre două doamne de lângă ele.

      „Nu că e frumos”, una dintre doamne chițăi.

      „Și de vis”, spuse cealaltă. „Nu uita asta.” Oftă uitându-se cum mergea prin salon.

      Abigail își dădu ochii peste cap. Erau ridicole și afecţiunea lor evidentă. Nu voia să se gândească la cum momentan fusese ameţită de el. Nu avea nici o importanţă deoarece avusese simţul de a se trezi. Dar încă asculta conversaţia deoarece încă nu-i menționaseră numele. Voia să-l audă pentru Belinda. Cel puţin asta era ceea ce își tot spunea…

      „Nimeni nu ştie când își face apariția la un bal. Este unul