O Lumină În Inima Tenebrelor. Amy BlankenshipЧитать онлайн книгу.
pe Kyou de la mine.
SimÈind cÄ Ã®ncheieturile îi erau eliberate, Toya a fÄcut un pas înapoi Èi a încercat sÄ blocheze urmÄtorul atac venind spre torsul sÄu. El a murmurat de durere când sângele a ieÈit de pe crestÄturile lÄsate pe piept. ApÄsând un braÈ pe rÄni, ochii lui aurii s-au lÄrgit, în timp ce el s-a întors Èi, de data aceasta, Hyakuhei l-a lÄsat.
Toya simÈea cÄ oasele rupte din încheietura mâinii se freacÄ unul de celÄlalt Èi a trebuit sÄ se concentreze doar pentru a-Èi Èine pumnalul sÄ cadÄ pe pÄmânt. Privind spre bÄrbatul pe care îl urÄÈte mai mult decât moartea, Toya a încercat sÄ scape de durere Ètiind cÄ nu era un joc... chiar Èi strigoiul putea sÄ moarÄ.
â Copil nebun, te-ai gândit sÄ-Èi salvezi fratele, ucigându-mÄ? Abia îÈi poÈi Èine aripile acum, cu atât mai puÈin sÄ Ã®ncerci sÄ-mi iei viaÈa. Hyakuhei ÈuierÄ, apoi faÈa îi deveni liniÈtitÄ, mânia dispÄrându-i brusc. Briza nopÈii ridicÄ capetele pÄrului sÄu lung de abanos, fÄcându-l sÄ parÄ viu.
â N-ai avut niciodatÄ nici o ÈansÄ cât de micÄ. Te voi ajuta sÄ te odihneÈti, ca sÄ nu mai simÈi durere, a murmurat Hyakuhei, cu ochii calmi spre bÄrbatul rÄnit, ca un tatÄ care certa un copil neastâmpÄrat.
Ochii de argint s-au aprins în roÈu la mânia cuvintelor lui. â Nu-l vei avea niciodatÄ pe fratele meu, nenorocitule! Atâta timp cât corpul lui respirÄ, Kyou nu te va lÄsa sÄ câÈtigi Èi nici eu! ÈipÄ Toya în timp ce acuza figura îmbrÄcatÄ Ã®n negru într-o ultimÄ Ã®ncercare de a-Èi salva sufletul nemuritor.
Hyakuhei a dispÄrut în clipa în care pumnalul lui Toya putea sÄ pÄtrundÄ Ã®n inima rece ascunsÄ adânc în corpul sÄu fÄrÄ vârstÄ. PÄtrunderea ochilor roÈii sclipitori, flÄmânzi sÄ verse sângele tânÄrului bÄrbat credea cÄ-l sfideazÄ.
Forma lui întunecatÄ, levitând înalt deasupra... se opri o clipÄ, înainte de a coborî sÄ-Èi atace prada.
SimÈurile lui Toya au strigat pericolul, simÈind ameninÈarea care se apropia pentru existenÈa lui, dar nu era încÄ suficient de priceput sÄ stabileascÄ de unde a venit atacatorul sÄu. A cÄutat în jur cu frenezie, dar cu simÈurile lui acum tocite de pierderea sângelui din rÄni... împreunÄ cu rana ascunsÄ Ã®n inima lui, Toya îÈi simÈi teama ridicându-se.
Inima îi era înspÄimântatÄ de cuvintele aruncate asupra lui de cÄtre aÈa-numitul "tatÄ".
â Nu te pot lÄsa sÄ câÈtigi, monstrule. ViaÈa fratelui meu depinde de asta. Toya Èopti cu respiraÈia dificilÄ, fÄcând cuvintele tunete în urechile lui.
Un ÈipÄt de fricÄ Ã®i scoase la vedere coloana vertebralÄ Ã®n timp ce privi în sus spre cerul de noapte. Ochii i s-au fÄcut mari de spaimÄ, la o vedere pe care o cunoÈtea doar de dat... niciodatÄ de primit. â Deci... aÈa este cum este. Gândul s-a filtrat prin mintea lui chinuitÄ.
El a încercat sÄ se miÈte, dar a fost imobilizat de o forÈÄ necunoscutÄ. Ochii lor erau închiÈi într-o stare de moarte. Ochii roÈii i-au strÄpuns sufletul, Èi Toya Ètia cÄ vine moartea.
StrigÄtul din gât a fost înlocuit de un sunet gâlgâit. Ochii lui argintii s-au întors din nou la aurii Èi s-au întâlnit cu ochii roÈii ai ucigaÈului sÄu, pe mÄsurÄ ce timpul pÄrea sÄ se opreascÄ. Trupul sÄu a început sÄ se simtÄ amorÈit, în timp ce se uita în jos între corpurile lor. Lacrimile au cÄzut din ochii lui Toya, pe mÄsurÄ ce culoarea auriu strÄlucitoare a început sÄ se estompeze. â Am greÈit, te rog sÄ mÄ ierÈi... Kyoko... Kyou, au fost ultimele sale gânduri când Èi-a tras rÄsuflarea finalÄ.
Ãi putea simÈi inima bÄtând mai departe Èi mai departe, pe mÄsurÄ ce durerea a dispÄrut. Misterele s-au dezvÄluit cu ultimele bÄtÄi ale inimii, în timp ce, în tÄcere, a Èoptit în mirare neliniÈtit, â Kyoko... de cât timp ai fost aici?
Privind cu un simÈ bolnav de plÄcere, figura îmbrÄcatÄ Ã®n negru, cu ochi roÈii aprinÈi, a zâmbit cu satisfacÈie. Ãi coborî încet pe amândoi pe pÄmântul tare. Mâna lui cu gheare s-a îngropat adânc în pieptul tânÄrului cu ochii ca soarele.
Hyakuhei a smuls victorios inima care a încetat sÄ mai batÄ.
Privind mereu în ochii fÄrÄ viaÈÄ ai lui Toya, el Èopti: â Ãntotdeauna m-am întrebat cum ar arÄta ochii lui Kyou când ar striga... pariez cÄ vor fi frumoÈi. El s-a aplecat Èi a sÄrutat fruntea lui Toya, înainte de a se ridica sÄ se întoarcÄ Èi sÄ se confrunte cu omul care tocmai a aterizat la micÄ distanÈÄ Ã®n spatele lui.
Un zâmbet sadic i-a înfrumuseÈat buzele, în timp ce el a scos inima sângerândÄ Èi l-a aÈteptat pe Kyou sÄ Ã®nchidÄ distanÈa între ei. â Pentru tine, micuÈul meu, acum nu mai este nimic între noi. Vocea lui se întindea peste briza nopÈii.
Ochii lui Kyou se micÈorau în dezgust, uitându-se la inima proaspÄt scoasÄ. DacÄ Hyakuhei ar fi fost nemuritor de atât de mult, moartea lui a fost un dar?
Dezgustat, Kyou s-a întors de la viziunea tulburÄtoare. El a simÈit durerea fratelui sÄu Èi a venit sÄ cerceteze. Ãn schimb, el Èi-a gÄsit aÈa-zisul "tatÄ" Èi nu mai putea simÈi aura fratelui sÄu. Ceva a fost teribil de greÈit Èi Kyou a simÈit nervii din corpul sÄu înÈepenindu-i pielea în avertisment.
El nu a putut vedea proprietarul inimii din care tocmai i-a picurat viaÈa din mâna vampirului bÄtrân, deoarece Hyakuhei i-a blocat vederea. L-a enervat sÄ fie reÈinut sÄ-Èi caute fratele mai mic. Nu Èi-a pus ochii pe fratele sÄu de mai mult de un an, dar în seara asta... Ètia cÄ Toya avea nevoie de el. Trebuie sÄ fi fost important pentru Kyou cÄ a simÈit atât de tare chemarea.
SimÈind anticiparea în omul din faÈa lui, ochii aurii ai lui Kyou au fost fixaÈi în ai lui Hyakuhei. â CÄrui suflet i l-aÈi furat de data aceasta?, a întrebat el cu dispreÈ Ã®n glas.â De ce nu vii sÄ vezi, micuÈul meu? Sunt sigur cÄ vei fi cel mai surprins. Acesta este darul meu pentru tine. Un zâmbet Ètiut i-a aprins trÄsÄturile umbrite, pe mÄsurÄ ce Hyakuhei s-a dat la o parte⦠lÄsând o imagine clarÄ a victimei. Ãntinzându-Èi mâna încet spre Toya, se întoarse sÄ priveascÄ spre cadavrul de pe jos.
Privirea lui Kyou îl urmÄri pe Hyakuhei, în timp ce se apropie încet, confuz de importanÈa identitÄÈii acestei victime. Ochii sÄi aurii s-au lÄrgit la figura deformatÄ, înÈepenitÄ Ã®n murdÄrie, ca un Èoc de alarmÄ de rÄu augur care i-a târât spinarea. Inima lui începu sÄ o ia la goanÄ când a vÄzut strÄlucirile sclipitoare ale argintului trecând prin pÄrul negru la miezul nopÈii, acum acoperit cu sânge Èi murdÄrie, pe mÄsurÄ ce se întindea